// Istorie // Interogatoriu in departare

Dacã, din toatã creaþia lui Václav Havel – scriitor, dramaturg, preºedinte al Cehoslovaciei ºi al Republicii Cehe (1990-2003), nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace – ar rãmâne numai aceastã carte, urmaºii noºtri ar avea un tablou extraordinar al Cehoslovaciei anilor 1960, 1970 ºi 1980.

Consideraþii despre viaþa politicã, dar nu politicã propriu-zis, despre economie – fãrã a fi o carte de economie –, despre teatru ºi viaþa din teatru, despre literaturã, despre disidenþi ºi cum se face disidenþa, despre artã, despre filozofie, despre criza lumii contemporane, despre cum sã suporþi anii de închisoare, despre viaþã ºi despre moarte, despre iubire ºi Dumnezeu.

Rareori o carte ce trateazã probleme atât de diferite, aparent haotice, fãrã un liant logic, poate deveni un fel de roman palpitant de aventuri interioare, de cãutãri, de eºecuri ºi de reuºite. Am spune, o carte totalã, o carte despre tragedie ºi speranþã, despre disperare ºi despre bucurie, o carte – aºa cum spune însuºi Havel – despre o identitate umanã.

Cartea ar trebui sã aibã o valoare inestimabilã pentru noile generaþii, pentru cei care nu au cunoscut acei ani ºi pentru care totul a devenit istorie, pentru cei care citesc ori aflã despre acea perioadã istoricã tot aºa cum citim noi toþi despre Primul Rãzboi Mondial: nu am trãit acele timpuri, dar, inevitabil, ne intereseazã, ne fac sã cãutãm un sens al istoriei.